- zefir
- ZEFÍR, (1) zefiri, s.m., (2) zefiruri, s.n. 1. Vânt lin, călduţ, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. s.n. Ţesătură uşoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecţionează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această ţesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZEFÍR s. (met.) adiere, boare, (rar) aură. (zefirul mişcă uşor frunzele.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimezefír (vânt) s. m., pl. zefíriTrimis de siveco, 17.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficzefír (ţesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZEFÍR1 zefiri m. Vânt uşor de primăvară. /<fr. zéphyr, lat. zephyrusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXZEFÍR2 zefiruri n. 1) Pânză fină de bumbac, din care se confecţionează în special obiectele de lenjerie. 2) la pl. Varietăţi de astfel de ţesătură. /<fr. zéphyr, lat. zephyrusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXZEFÍR s.n. Ţesătură uşoară de bumbac, întrebuinţată la confecţionarea cămăşilor, a bluzelor etc. [pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].Trimis de LauraGellner, 16.11.2005. Sursa: DNZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduţ, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].Trimis de LauraGellner, 16.11.2005. Sursa: DNZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduţ, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. ţesătură uşoară de bumbac, pentru cămăşi, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.