bonitare

BONITÁRE, bonitări, s.f. Determinare a calităţii; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecţiei. – cf. b o n i t a t e.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



bonitáre s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BONIT//ÁRE bonitareări f. 1) Determinare a calităţii pe baza unor criterii stabilite. 2) Apreciere a calităţii unui animal în vederea selecţiei. /<germ. Bonitierung

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BONITÁRE s.f. 1. Operaţie prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecţiei. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleşteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



BONITÁRE s. f. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor şi a calităţii seminţelor etc., prin determinarea bonităţii. (după germ. Bonitierung)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN