bondră

bóndră (bóndre), s.f. – (Trans. de Nord) Cîrpă, zdreanţă. – var. bandură. săs. bändel (Drăganu, Dacor., VI, 280-2). Mai puţin probabilă supoziţia lui Pascu, Beiträge, care porneşte de la sl. bandura "lăută". – Der. bondros, adj. (măscărici, persoană deghizată); bondreţ, s.m. (larvă); bondrosi, vb. (a acţiona stîngaci, a lucra prost); îmbondori, îmboldora, îmbodoli, îmboboli, îmboboroji, îmbondoli, îmbondosi, bodrînji, îmbondroji, vb. (a îmbrăca, a înfofoli). Vreunul din aceste cuvinte poate avea o explicaţie diferită, cu atît mai mult cu cît circulă în alte părţi ale teritoriului rom., şi este evidentă compunerea sa pe baze expresive. Din rom. trebuie să provină mag. bondrus "mascat" care, după DAR, ar explica acest cuvînt rom.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER