zbenguitor

ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



zbenguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. zbenguitóri; f. sg. şi pl. zbenguitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ZBENGUIT//óR zbenguitoroáre (zbenguitoróri, zbenguitoroáre) Care se zbenguie; neastâmpărat. [Sil. -gu-i-] /a se zbengui + suf. zbenguitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX