Dicționar Român. 2013.
bumbăcit — BUMBĂCÍT s.n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – v. bumbăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUMBĂCÍT adj. v. vătuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BUMBĂCÍT s. v. vătuire, vătuit … Dicționar Român
bumbăceală — BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s.f. (Rar) Bumbăcit. ♦ fig. (fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. eală. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUMBĂCEÁLĂ s. v. vătuire, vătuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bumbăceálă s … Dicționar Român
bumbăcire — BUMBĂCÍRE s. v. vătuire, vătuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
vătuire — VĂTUÍRE, vătuiri, s.f. Acţiunea de a vătui1 şi rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – v. vătui1. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VĂTUÍRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (vătuire unei haine.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
