Dicționar Român. 2013.
încolăcire — ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s.f. Acţiunea de a (se) încolăci şi rezultatul ei; înfăşurare, încolăceală, încolăcitură. – v. încolăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCOLĂCÍRE s. 1. înfăşurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar)… … Dicționar Român
învălătucire — ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s.f. Acţiunea de a (se) învălătuci şi rezultatul ei; vălătuceală. – v. învălătuci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVĂLĂTUCÍRE s. v. încolăcire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
