- boltă
- BÓLTĂ, bolţi, s.f. 1. Zidărie sau construcţie cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcţie de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care serveşte de sprijin plantelor agăţătoare. ♦ fig. Arc de verdeaţă format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer2 (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă palatină = palat1, cerul-gurii. 3. (reg.) Prăvălie, dugheană. [var.: (reg.) boáltă s.f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.Trimis de valeriu, 27.02.2009. Sursa: DEX '98BÓLTĂ s. 1. v. arcadă. 2. v. cupolă. 3. v. cer. 4. (anat.) boltă palatină v. cerul-gurii.Trimis de siveco, 27.02.2009. Sursa: SinonimeBÓLTĂ s. v. dugheană, magazin, prăvălie.Trimis de siveco, 01.04.2009. Sursa: Sinonimebóltă s. f., g.-d. art. bólţii; pl. bolţiTrimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficchéie de bóltă s. f. + prep. + s. f.Trimis de siveco, 27.02.2009. Sursa: Dicţionar ortograficBÓLTĂ bolţi f. 1) Parte interioară, boltită cu baza circulară a acoperişului unui edificiu; cupolă. 2) Încăpere cu tavanul concav. ♢ bolta cerească (sau bolta cerului) cerul. bolta palatină palatul, cerul gurii. 3) Construcţie specială din vergele de lemn sau de metal, îndoite în formă de arc, care serveşte drept sprijin pentru plantele agăţătoare. [G.-D. bolţii] /<sb. bolta, ung. boltTrimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: NODEXbóltă (-te), s.f. – 1. Construcţie cu partea superioară arcuită în semicerc, arc, cupolă. – 2. (Trans.) Prăvălie, magazin. – Mr. voltă "turn", "prăvălie". it. volta, prin intermediul sb., bg. bolta "prăvălie" şi în parte al mag. bolt "boltă" (Miklosich, Fremdw., 78; Densusianu, rom., XXXIII, 275; Berneker 70; DAR; Gáldi, Dict., 110); cf. ngr. βόλτα (› mr.) Cihac, I, 115 şi Koerting 10290 îl puneau greşit în legătură cu lat. Cu toate acestea, istoria cuvîntului nu este clară, căci prezenţa lui b- impune un intermediar sl., şi în sl. nu apare sensul de "boltă"; astfel încît Berneker presupune că b- era deja romanic. Der. boltaş, s.m. (negustor); bolti, vb. (a da formă de boltă); boltiţă, s.f. (pod de casă); boltitură, s.f. (boltă, arcadă); bol(t)niţă, s.f. (subsol, criptă, cavou), cuvînt care se confundă în general cu bolniţă "spital", cu care nu are nici o legătură semantică.Trimis de blaurb, 27.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.