- văl
- VĂL, văluri, s.n. 1. (Adesea fig.) Bucată de ţesătură fină, de obicei transparentă, pe care şi-o pun femeile pe cap sau cu care îşi învăluie corpul ori o parte a lui. *expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înţeleagă ceva. 2. (anat.; în sintagma) Vălul palatului = porţiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavităţii bucale, palatul tare (dur) si care se termină cu omuşorul. 3. (bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. cf. fr. v o i l e.Trimis de bogdanrsb, 06.05.2008. Sursa: DEX '98VĂL s. 1. v. voal. 2. (anat.) văl palatin = palat moale, vălul palatului; vălul palatului v. văl palatin.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevăl s. n., (ţesături) pl. văluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvălul-mirései (bot.) s. n.Trimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficVĂL văluri n. 1) Bucată de ţesătură transparentă folosită de femei pentru a-şi acoperi faţa sau capul; voal. ♢ A i se pune (cuiva) un văl pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cădea (cuiva) un văl de pe ochi (sau de pe frunte) a înceta (sau a începe) să înţeleagă şi să vadă lucrurile clar, limpede. 2) anat: vălul palatului (sau vălul palatin) porţiune musculară care continuă, în partea posteri-oară a cavităţii bucale, palatul tare şi se termină cu o prelungire numită uvulă. /<lat. velumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVĂL s.n. 1. Bucată de pânză fină şi transparentă cu care-şi acoperă femeile capul. 2. Şal, broboadă. ♢ A(-şi) lua vălul = a se călugări. 3. Vălul palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii şi prelungindu-se până spre faringe. [pl. -luri. / < lat. velum, cf. fr. voile, it. velo].Trimis de LauraGellner, 10.02.2006. Sursa: DNVĂL s. n. 1. bucată de pânză fină şi transparentă cu care-şi acoperă femeile capul. 2. şal, broboadă. o a(-şi) lua ŭl = a se călugări. 3. ŭl palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii. (< lat. velum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.