- vârtute
- VÂRTÚTE, vârtuţi, s.f. (înv. şi arh.) 1. Putere, tărie, vigoare. ♢ expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăţie, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însuşire, calitate. – lat. virtus, -utis.Trimis de bogdanrsb, 13.05.2003. Sursa: DEX '98VÂRTÚTE s. v. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.Trimis de siveco, 06.07.2008. Sursa: Sinonimevârtúte (vigoare, curaj) s. f., g.-d. art. vârtúţii; pl. vârtúţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÂRTÚ//TE vârtuteţi f. înv. Forţă fizică a unei fiinţe cu o sănătate perfectă şi în plină dezvoltare; putere de viaţă; vitalitate; vigoare. /<lat. virtus, vârtuteutisTrimis de siveco, 06.07.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.