- vâlvă
- VẤLVĂ, (4) vâlve, s.f. 1. Agitaţie deosebită provocată de un fapt ieşit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (înv.) Alai, pompă; p. ext. măreţie, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, ştimă. ♢ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpâneşte, supraveghează şi distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [var.: (pop.) vấlfă s.f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva.Trimis de bogdanrsb, 08.05.2007. Sursa: DEX '98VÂLVĂ s. 1. v. agitaţie. 2. v. senzaţie. 3. (fig.) ecou, răsunet. (vâlvă produsă. de descoperirea făcută.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVÂLVĂ s. v. alai, faimă, fast, notorietate, pompă, prestigiu, renume, reputaţie, vază.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevâlvă s. f., g.-d. art. vâlvei; (zâne) pl. vâlveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÂLV//Ă vâlvăe 1) Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; vâltoare; tumult. 2) Părere publică favorabilă sau defavorabilă despre cineva sau ceva; reputaţie; faimă. /<sl. vluhvuTrimis de siveco, 27.04.2005. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.