- vulgar
- VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obişnuit, banal. ♢ (mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ♢ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport ştiinţific; neştiinţific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.Trimis de ana_zecheru, 24.03.2004. Sursa: DEX '98Vulgar ≠ delicat, elegant, fin, galant, graţios, manierat, nobil, politicos, rafinat, selectTrimis de siveco, 25.03.2006. Sursa: AntonimeVULGÁR adj. v. popular.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVULGÁR adj., s., adv. 1. adj., s. v. mitocan. 2. adj. v. mitocănesc. 3. adv. v. mitocăneşte. 4. v. popular. 5. adj. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scârnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă vulgar.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevulgár adj. m., pl. vulgári; f. sg. vulgáră, pl. vulgáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVULGÁR vulgară (vulgari, vulgare) 1) Care nu se deosebeşte prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obişnuit; trivial; ordinar. 2) (despre persoane şi manifestările lor) Care este lipsit de pudoare; fără decenţă; indecent; scabros; trivial; obscen. 3): Latina vulgară limba latină vorbită; latina populară. /<lat. vulgaris, fr. vulgaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVULGÁR, -Ă adj. 1. Cunoscut de toată lumea; comun, obişnuit, curent. ♢ Logaritm vulgar = logaritm a cărui bază este numărul 10; logaritm zecimal. 2. Ordinar, grosolan, trivial. ♦ (Despre limbă) Vorbit de popor; popular. ♢ Limba latină vulgară = limba latină populară. 3. Lipsit de bază ştiinţifică; neştiinţific. ♢ Materialism vulgar = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care, în esenţă, reduce întreaga realitate la materie, considerând şi conştiinţa de natură materială. // s.f. Denumire a limbii italiene, folosită mai ales în epoca medievală şi medie. [< lat. vulgaris, cf. fr. vulgaire].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVULGÁR, -Ă I. adj. 1. cunoscut de toată lumea; comun, obişnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina vulgară = limba latină populară. 4. lipsit de bază ştiinţifică; neştiinţific. o materialism vulgar = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând şi conştiinţa ca fiind de natură materială. II. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală şi medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.