vrută

vrută: VRÚTĂ, vrute, s.f. Voinţă, vrere. ♢ expr. Vrute şi nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – v. vrea.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VRÚTĂ s. v. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vrútă s. f., pl. vrúte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VRÚT//Ă vrutăe f. 1) rar (despre persoane) Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vrere; voinţă; voie. ♢ Pe vrutăe a) după plac; b) intenţionat. Pe vrutăe, pe nevrute vrând-nevrând. vrutăe şi nevrute vorbe goale; palavre. /v. a vrea

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

George Murnu — (Aromanian: Ioryi al Murnu; January 1 1868, Veria, in the Ottoman Empire, now in Greece – November 17 1957, Bucharest) was a Romanian university professor, archaeologist, historian, translator and poet of Aromanian origin. After attending the… … Wikipedia
poftă — PÓFTĂ, pofte, s.f. 1. Dorinţă puternică de a face sau a obţine ceva; năzuinţă, dispoziţie, chef, plăcere. ♢ loc. adv. Cu poftă = manifestând multă plăcere, cu plăcere. ♢ expr. A şi (mai) pune pofta n cui, se spune pentru a arăta că cineva este… … Dicționar Român
vrut — adj. m., pl. vruţi; f. sg. vrútă, pl. vrúte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias