- vremui
- VREMUÍ, pers. 3 vremuieşte, vb. IV. (pop.) 1. intranz. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). 2. intranz. şi refl. (Despre vreme) A trece, a se scurge. – Vreme + suf. -ui.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VREMUÍ vb. v. scurge, trece.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevremuí vb., ind. prez. 3 sg. vremuiéşte, imperf. 3 sg. vremuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vremuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA VREMU//Í pers. 3 vremuiiéşte intranz. 1) A fi vreme rea (de obicei cu vijelie). 2) (despre perioade de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece; a curge. /vreme + suf. vremuiuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.