- vostru
- VÓSTRU, VOÁSTRĂ, voştri, voastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. "al", "a", "ai", "ale"). I. pron. pos. 1. (Înlocuieşte numele obiectului posedat de persoana căreia i se adresează cineva şi de un grup din care persoana respectivă face parte, precum şi numele acestora) Are o maşină ca a voastră. 2. (pop.: mai ales la m. pl.; indică soţul, soţia, familia, rudele persoanei căreia i se adresează cineva şi ale persoanelor din acelaşi grup cu ea, înlocuind şi numele acestora) Când vin ai voştri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. persoanei căreia i se adresează cineva şi ale persoanelor din acelaşi grup cu ea, înlocuind şi numele acestora) Mă întorc la ale voastre. II. adj. pos. 1. Care se află în posesiunea persoanei căreia i se adresează cineva şi a unui grup din care persoana respectivă face parte, care este legat printr-o relaţie de proprietate cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care aceasta face parte. Casa voastră. 2. Care este legat printr-o relaţie cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care aceasta face parte. Picioarele voastre. 3. Care este legat printr-o relaţie de dependenţă cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care aceasta face parte. Gazda voastră. Strămoşii voştri. 4. Care este spus, săvârşit de persoana căreia i se adresează cineva şi de grupul din care face parte. Acţiunea voastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Cartea voastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul vostru. 6. (Însoţeşte un termen reverenţios de adresare) Domnia-voastră. [var.: (reg.) vost, voástă pron. pos., adj. pos.] – lat. pop. voster (= vester), vostra.Trimis de ana_zecheru, 30.03.2004. Sursa: DEX '98Preasfinţía voástră s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfinţíei voástre; pl. Preasfinţíile voástreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvóstru/al vóstru adj. m., pl. vóştri/ai vóştri, f. sg. voástră/a voástră, g.-d. voástre/a voástre, pl. voástre/ale voástreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvóstru (precedat de al) pr. m., pl. ai vóştri, g.-d. álor vóştri; f. sg. a voástră, pl. ále voástre, g.-d. álor voástreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÓSTRU1 voástră (vóştri, voástre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuieşte numele obiectului posedat de persoana cărei i se adresează cineva şi de grupul din care face parte). ♢ Ai voştri cei apropiaţi vouă. /<lat. vosterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVÓSTRU2 voástră (vóştri, voástre) adj. pos. 1) Care aparţine celor căror li se adresează vorbitorul. Dicţionarul vostru. 2) Care se află în anumite relaţii (de prietenie, de înrudire ş. a.) cu cei căror li se adresează vorbitorul. Părinţii voştri. 3) Care este realizat de cei cu care vorbeşte vorbitorul. Acţiunile voastre. /<lat. vosterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
