- vocală
- VOCÁLĂ, vocale, s.f. (fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. ♢ Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanţi situaţi la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VOCÁLĂ s. (fon.) 1. (înv.) glasnică, sunătoare. (Consoane şi vocalăe.) 2. vocală anterioară = vocală palatală, vocală prepalatală; vocală centrală = vocală medială; vocală medială = vocală centrală; vocală palatală = vocală anterioară, vocală prepalatală; vocală posterioară = vocală postpalatală, vocală velară; vocală postpalatală = vocală posterioară, vocală velară; vocală prepalatală = vocală anterioară, vocală palatală; vocală velară = vocală posterioară, vocală postpalatală.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimevocálă s. f., pl. vocáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVOCÁL//Ă vocalăe f. 1) Sunet al vorbirii produs prin ieşirea liberă a curentului de aer din plămâni. 2) Semn grafic ce reprezintă un astfel de sunet. /<germ. Vokal, it. vocale, lat. vocalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVOCÁLĂ s.f. Sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVOCÁLĂ s. f. sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă reprezentând un asemenea sunet. (< lat. vocalis, germ. Vokal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.