- vizita
- VIZITÁ, vizitez, vb. I. tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la faţa locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenţie şi la faţa locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98VIZITÁ vb. 1. a (se) vedea. (Ne vizita în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A vizita mai multe oraşe.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimevizitá vb., ind. prez. 1 sg. vizitéz, 3 sg. şi pl. viziteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA VIZIT//Á vizitaéz tranz. A vedea, făcând o vizită. /<fr. visiter, lat. visitareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVIZITÁ vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politeţe, din obligaţie, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situaţie făcând o descindere în faţa locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în faţa locului. [< fr. visiter, it., lat. visitare].Trimis de LauraGellner, 13.11.2005. Sursa: DNVIZITÁ vb. tr. 1. a face cuiva o vizită. ♢ (despre medici) a face un examen medical unui pacient. 2. a examina o situaţie făcând o descindere la faţa locului; a inspecta. 3. a merge să cunoască o localitate, o expoziţie, un muzeu etc. (< fr. visiter, lat. visitare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.