vituperaţie

VITUPERÁŢIE, vituperaţii, s.f. (livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.

Trimis de ana_zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX '98



vituperáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. vituperáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. vituperáţiei; pl. vituperáţii, art. vituperáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VITUPERÁŢIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [gen. -iei. / < fr. vitupération].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



VITUPERÁŢIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN