- vilegiatură
- VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, s.f. Concediu, vacanţă etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [pr.: -gi-a-. – var.: (pop.) viligiatúră s.f.] – Din fr. villégiature.Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98vilegiatúră s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. vilegiatúrii; pl. vilegiatúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVILEGIATÚR//Ă vilegiaturăi f. Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacanţelor (de vară), în afara oraşului (la ţară sau într-o staţiune balneară). [G.-D vilegiaturii; Sil. -gi-a-] /<fr. villégiatureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVILEGIATÚRĂ s.f. Interval de timp, vacanţă petrecută la ţară sau într-o staţiune balneoclimatică. [pron. -gi-a-, var. viligiatură s.f. / cf. fr. villégiature, it. villeggiatura].Trimis de LauraGellner, 10.11.2005. Sursa: DNVILEGIATÚRĂ s. f. interval de timp, vacanţă petrecută la ţară sau într-o staţiune balneoclimatică. (< fr. villégiature)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.