- viitură
- VIITÚRĂ, viituri, s.f. 1. Creştere bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui). 2. Mâl, bolovani, pietriş, crengi etc. aduse de apele curgătoare când se revarsă. [pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tură.Trimis de oprocopiuc, 14.03.2004. Sursa: DEX '98viitúră s. f., g.-d. art. viitúrii; pl. viitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVIITÚR//Ă viiturăi f. 1) Creştere bruscă a debitului unei ape curgătoare (după o ploaie torenţială sau după topirea unor zăpezi abundente). 2) Depunere (de nămol, pietriş, crengi) care se formează după o revărsare de apă. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. viiturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.