- veşnic
- VÉŞNIC, -Ă, veşnici, -e, adj. Care există de totdeauna şi va exista întotdeauna; etern. ♢ Somnul cel veşnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. [var.: (înv. şi pop.) vécinic, -ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ.Trimis de RACAI, 04.10.2007. Sursa: DEX '98Veşnic ≠ efemer, temporar, vremelnicTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeVÉŞNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfârşit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvârşit, (fig.) nestins. (O amintire veşnic.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (veşnic va rămâne în inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.Trimis de siveco, 14.10.2008. Sursa: Sinonimevéşnic adj. m., pl. véşnici; f. sg. véşnică, pl. véşniceTrimis de siveco, 14.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficVÉŞNI//C veşniccă (veşnicci, veşnicce) Care durează în veci; cu existenţă permanentă; etern. /<sl. vĕţinuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.