- etern
- ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veşnic. – Din lat. aeternus.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnicTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeETÉRN adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. veşnic. 3. adv. v. veşnic.Trimis de siveco, 25.03.2009. Sursa: Sinonimeetérn adj. m., pl. etérni; f. sg. etérnă, pl. etérneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficETÉRN eternă (eterni, eterne) şi adverial Care durează la infinit; fără sfârşit; în afara timpului; veşnic. /<lat. aeternusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXETÉRN, -Ă adj. Care nu are limite în timp; veşnic, nesfârşit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno].Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DNetern (etérnă), adj. – Veşnic, nepieritor. lat. aeternus (sec. XIX). – Der. eternitate, s.f., din fr. éternité; eterniza, vb., din fr. éterniser.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERETÉRN, -Ă adj. (şi adv.) care nu are limite în timp; veşnic, nepieritor. (< lat. aeternus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.