etern

ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veşnic. – Din lat. aeternus.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ETÉRN adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. veşnic. 3. adv. v. veşnic.

Trimis de siveco, 25.03.2009. Sursa: Sinonime



etérn adj. m., pl. etérni; f. sg. etérnă, pl. etérne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ETÉRN eternă (eterni, eterne) şi adverial Care durează la infinit; fără sfârşit; în afara timpului; veşnic. /<lat. aeternus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ETÉRN, -Ă adj. Care nu are limite în timp; veşnic, nesfârşit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno].

Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DN



etern (etérnă), adj. – Veşnic, nepieritor. lat. aeternus (sec. XIX). – Der. eternitate, s.f., din fr. éternité; eterniza, vb., din fr. éterniser.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



ETÉRN, -Ă adj. (şi adv.) care nu are limite în timp; veşnic, nepieritor. (< lat. aeternus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN