- veterinar
- VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s.m. 1. adj. Care se referă la prevenirea, combaterea şi vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. adj., s.m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98VETERINÁR s. (înv. şi reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie veterinar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeveterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; f. sg. veterináră, pl. veterináreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVETERINÁR1 veterinară (veterinari, veterinare) Care ţine de prevenirea şi vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii şi vindecării bolilor la animale. /<lat. veterinarius, veterinara, fr. veteri-naire, germ. veterinärTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVETERINÁR2 veterinari m. Medic specializat în tratarea bolilor la animale. /<lat. veterinarius, veterinara, fr. veterinaire, germ. veterinärTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ♢ Medic veterinar (şi s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [< fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius].Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DNVETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.