- veste
- VÉSTE, veşti, s.f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoştinţa cuiva; ştire, informaţie. ♢ loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neaşteptate. ♢ expr. A da de veste = a aduce la cunoştinţă, a înştiinţa, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăţi ştii? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ♢ expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VÉSTE s. 1. v. ştire. 2. mesaj, ştire, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea veste ...) 3. v. informaţie. 4. cunoştinţă, informaţie, ştire, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, ştiinţă. (Ai vreo veste despre el?) 5. faimă, renume, (rar) pomină. (I-a mers veste pretutindeni.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVÉSTE s. v. strigări, vestiri.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevéste s. f., g.-d. art. véştii; pl. veştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÉST//E veşti f. Informaţie care se aduce la cunoştinţa cuiva; ştire; noutate; mesaj. ♢ Fără de veste (sau pe neprins de veste) pe neaşteptate; deodată. A da de veste a anunţa; a înştiinţa. A prinde de veste a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. ♢ A i se duce (sau a-i merge) cuiva vesteea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) vesteea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veştii] /<sl. vĕstiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.