Dicționar Român. 2013.
veric — VERÍC, verici, s.m. (pop. şi fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr. – Văr + suf. ic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VERÍC s. v. văr, verişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime veríc s … Dicționar Român
verincel — VERINCÉL s. v. văr, verişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
verişcan — VERIŞCÁN, Ă, verişcani, e, s.m. şi f. (pop. şi fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. – Văr + suf. işcan. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VERIŞCÁN s. v. văr, verişór. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
văr — VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s.m. şi f. 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenţii persoanelor care sunt fraţi sau surori; persoană care se află cu alta într o asemenea relaţie de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen… … Dicționar Român
