- venin
- VENÍN, (rar) veninuri, s.n. 1. Substanţă toxică secretată (secreta) de glandele unor animale (şerpi, insecte sau arahnide) şi de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată (prepara) de om (din plante otrăvitoare). ♦ fig. Răutate; duşmănie. 2. (anat.; pop.) Fiere; fig. supărare, mâhnire, necaz; furie. ♢ expr. A face venin = a se supăra foarte tare, a-şi face sânge rău. A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. A-şi vărsa veninul = a-şi manifesta supărarea, mânia, furia faţă de cineva. – lat. venenum.Trimis de kstefani, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VENÍN s. v. bilă, fiere, otravă, puroi, rău-tate, toxicitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevenín s. n., (substanţe) pl. venínuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVENÍN veninuri n. 1) Substanţă toxică de natură animală, vegetală sau obţinută pe cale sintetică; otravă; toxină. 2) fig. Atitudine răutăcioasă plină de duşmănie. Vorbe cu venin. 3) pop. Lichid gălbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristeţe adâncă; otravă; mâhnire; necaz. ♢ A avea venin la (sau pe) inimă a fi foarte necăjit, mâhnit. A-şi face venin a se amărî foarte tare. A pune cuiva venin la (sau pe) inimă a-i produce cuiva mari neplăceri; a strica rău dispoziţia. A-şi vărsa veninul (asupra cuiva) a-şi manifesta ura, duşmănia (faţă de cineva). /<lat. venenumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.