bocitor

bocitor: BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s.f. 1. adj. Care boceşte. 2. s.f. Femeie care se îndeletniceşte cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. şi pl. bocitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

boci — BOCÍ, bocesc, vb. IV. intranz. şi refl. A plânge tare (cu vaiete şi strigăte). ♦ tranz. A recita bocete la înmormântarea cuiva. – Din boace (înv. şi reg. voce < lat.). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A boci ≠ a chicoti … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts