- velit
- VELÍT, veliţi, adj. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Care ocupa primul loc în ierarhia boierilor; de rangul întâi; mare. – Vel + suf. -it.Trimis de cornel, 04.03.2004. Sursa: DEX '98VELÍT adj. v. mare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVELÍT s. v. magnat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevelít adj. m., pl. velíţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVELÍ//T velitţi adj. şi substantival înv. (despre boieri) Care se afla pe treptele de sus ale ierarhiei rangurilor; de prim rang. /Din velTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria uşoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte şi centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie uşoară. [cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVELÍT s. m. 1. soldat din infanteria uşoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte şi centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie uşoară. (< fr. vélite, it. velite)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.