velit

velit
VELÍT, veliţi, adj. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Care ocupa primul loc în ierarhia boierilor; de rangul întâi; mare. – Vel + suf. -it.
Trimis de cornel, 04.03.2004. Sursa: DEX '98

VELÍT adj. v. mare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

VELÍT s. v. magnat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

velít adj. m., pl. velíţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VELÍ//T velitţi adj. şi substantival înv. (despre boieri) Care se afla pe treptele de sus ale ierarhiei rangurilor; de prim rang. /Din vel
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria uşoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte şi centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie uşoară. [cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria uşoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte şi centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie uşoară. (< fr. vélite, it. velite)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”