- vară
- VÁRĂ, veri, s.f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară şi toamnă şi reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ♢ loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeşte vara; văratic. ♢ loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – lat. vera (= ver primăvară).Trimis de bogdanrsb, 12.05.2008. Sursa: DEX '98Vară ≠ iarnăTrimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: AntonimePIERDE-VÁRĂ s. târâie-brâu, (reg.) suflă-n-vânt. (Un vară pe care nu te poţi baza.)Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeŞOIM DE VÁRĂ s. v. erete.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeVÁRĂ s. verişoară.Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: Sinonimepiérde-váră s. m., f. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficváră (anotimp) s. f., g.-d. art. vérii; pl. veriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficváră (rudă) s. f., g.-d. art. vérei; pl. véreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÁRĂ1 veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august. ♢ De vară a) necesar pentru vară; b) care are loc vara. La vară în timpul verii viitoare. Astă vară vara trecută. De cu vară încă din timpul verii. Pierde-vară om care nu are nici o ocupaţie, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. veraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVÁRĂ2 vére f. Persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătuşii. /<lat. verus, varăaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.