vanilocviu

vanilócviu s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conţinut şi de concluzii; vorbărie goală. [pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



VANILÓCVIU s. n. discurs lipsit de conţinut şi de concluzii; vorbărie goală. (< lat. vaniloquium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN