- bobot
- BÓBOT, bobote, s.n. 1. (înv. şi reg.; precedat de "în", "din") Întâmplare. ♢ expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (reg.) Acces (de furie, de mânie). [var.: bóbotă s.f.] – Din bg., scr. bobot.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BÓBOT s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebóbot s. n., pl. bóboteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÓBOT bobote n. : În bobote fără noimă; într-o doară. A vorbi (sau a umbla) în bobote a vorbi (sau a umbla) fără rost. /<bulg., sb. bobotTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbóbot (bóbote), s.n. – 1. Flacără, flăcăraie. – 2. Acces, pornire, atac. – var. bobotă. Creaţie expresivă, cf. sl. bobotŭ "zgomot", bobotati "a face zgomot", ngr. βωβός "tont", sp. bobo. – Der. bobotaie, s.f. (vîlvătaie, incendiu), format ca vîlvătaie, pălălaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.