Dicționar Român. 2013.
tânguire — TÂNGUÍRE, tânguiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) tângui şi rezultatul ei; tânguit. ♦ (înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamaţie. – v. tângui. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
vaier — VÁIER, vaiere, s.n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferinţă, durere. – Din văiera (derivat regresiv). Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÁIER s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un vaier.)… … Dicționar Român
vaiet — VÁIET, vaiete, s.n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferinţă; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv). Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÁIET s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude… … Dicționar Român
văicăreală — VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s.f. (pop. şi fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicăreşte; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. eală. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VĂICĂREÁLĂ s. v. boceală, bocire,… … Dicționar Român
văicări — VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. refl. (pop. şi fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (peior.) A manifesta o falsă desperare. [var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
