vacanţă

VACÁNŢĂ, vacanţe, s.f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor şi studenţilor la sfârşitul unui trimestru, semestru sau an de şcoală ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. Interval de timp in care o instituţie, un organ reprezentativ etc. îşi incetează activitatea. ♦ Interval de timp in care un post, o funcţie, o demnitate etc. rămân vacante. [var.: (înv.) vacánţie s.f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.

Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



VACÁNŢĂ s. I. 1. (Transilv. şi Maram.) săbăşag. (Elevii sunt în vacanţă.) II. 1. v. concediu. 2. v. lacună.

Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Sinonime



vacánţă s. f., g.-d. art. vacánţei; pl. vacánţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VACÁNŢĂ s.f. 1. Situaţie în care se găseşte un loc, o funcţie etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. Timp de odihnă acordat elevilor şi studenţilor pe un anumit interval. 3. Concediu de odihnă. [< fr. vaccance, it. vacanza].

Trimis de LauraGellner, 09.02.2006. Sursa: DN



VACÁNŢĂ s. f. 1. interval de timp în care o instituţie, un organ reprezentativ îşi încetează activitatea. ♢ timpul în care un post, o funcţie etc. rămân neocupate. 2. timp de odihnă acordat elevilor şi studenţilor pe o anumită perioadă. ♢ concediu de odihnă. 3. (fiz.) nod al unei reţele cristaline din care lipseşte atomul, ionul sau molecula respectivă. (< fr. vaccance, it. vacanza)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN