uşă

ÚŞĂ, uşi, s.f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (şi ieşirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; p. restr. tăblia din acest ansamblu. ♢ Uşă domnească (sau împărătească) sau uşa raiului = intrarea principală a altarului. ♢ loc. adv. La uşă = foarte aproape. ♢ loc. prep. La uşa... = în imediata apropiere (a...). ♢ expr. A(-şi) deschide (larg sau amândouă) uşile = a lăsa intrarea liberă; a primi cu bucurie pe cineva în casă. A lăsa (pe cineva) după uşă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenţie. A sta după uşă = a fi nebăgat în seamă; a sta deoparte, izolat. A bate la uşă = (de spre termene, evenimente etc.) a fi foarte aproape, a fi iminent. 2. fig. Casă, locuinţă. ♢ expr. (A bate, a cere, a creşte etc.) pe la uşile oamenilor = (a munci) pe la alţii, (a trăi) din mila altora. A umbla din uşă-n uşă = a cerşi. – lat. *ustia (pl., devenit sg., al lui *ustium = ostium).

Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98



ÚŞĂ s. 1. v. poartă. 2. uşă glisantă = uşă rulantă; uşă rulantă v. uşă glisantă. 3. v. intrare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÚŞĂ s. v. chingă, orificiu piloric, pilor, stinghie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



úşă s. f., art. úşa, g.-d. art. úşii; pl. uşi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÚŞ//Ă uşăi f. 1) Deschizătură în peretele unei clădiri, la un vehicul, la mobilă etc. care face posibilă pătrunderea în interiorul lor. 2) Panou mobil prin manevrarea căruia se închide această deschizătură. ♢ uşă glisantă uşă care se deschide prin alunecare de-a lungul unui perete. uşă turnantă uşă cu mai multe despărţituri, care permite accesul prin rotirea în jurul unui ax vertical central. A trăi uşă în uşă (a trăi) în vecinătate; alături. Şedinţă cu uşăile închise şedinţă fără participarea reprezentanţilor presei. A arăta (cuiva) uşăa a da (pe cineva) afară. A strânge cu uşăa (pe cineva) a forţa (pe cineva) să facă ceea ce i se cere, folosind momente demascatoare. A trânti uşăa a-şi manifesta supărarea izbind uşa cu putere. A trânti (sau a închide) cuiva uşăa în nas a primi pe cineva cu ostilitate. A nu încăpea pe uşă a fi prea corpolent. A umbla din uşă în uşă a cerşi. A bate pe la toate uşăile (sau porţile) a încerca fără succes rezolvarea unei cereri, apelând la diferite instanţe. A bate la uşă a) a ciocăni în uşă, cerând permisiunea de a intra; b) a fi gata să aibă loc; a se apropia. A-(şi) deschide larg (sau amândouă) uşăile a) a lăsa intrarea liberă; b) a primi cu bucurie pe cineva. Închide uşăa pe dinafară! Ieşi! Pleacă! [G.-D. uşii] /<lat. ustia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX