uşarnic

UŞÁRNIC, -Ă, uşarnici, -ce, s.m. şi f., adj. (depr.) (Persoană) care umblă pe la uşile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Uşă + suf. -arnic.

Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98



uşárnic s. m., adj. m., pl. uşárnici; f. sg. uşárnică, g.-d. art. uşárnicei, pl. uşárnice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



UŞÁRNI//C uşarniccă (uşarnicci, uşarnicce) şi substantival Care nu se ţine de casă; care umblă pe la case străine. /uşă + suf. uşarnicarnic

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX