- urmuţă
- URMÚŢĂ, urmuţe, s.f. (pop.) Urmuliţă. – Urmă + suf. -uţă.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98urmúţă s. f., g.-d. art. urmúţei; pl. urmúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
urmuliţă — URMULÍŢĂ, urmuliţe, s.f. (pop.) Diminutiv al lui urmă; urmuşoară, urmuţă. – Urmă + suf. uliţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 urmulíţă s. f., g. d. art. urmulíţei; pl. urmulíţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român