urluitoare

URLUITOÁRE, urluitori, s.f. Maşină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de seminţe oleaginoase. [pr.: -lu-i-. - var.: uruitoáre s.f.] – Urlui + suf. -toare.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



urluitoáre s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



URLUIT//OÁRE urluitoareóri f. Maşină pentru producerea urluielii; maşină de urluit. /a urlui + suf. urluitoaretoare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX