- uree
- URÉE s.f. Substanţă organică incoloră, cristalizată, care se găseşte în urină şi în sânge (produsă de dezagregarea substanţelor azotoase în organismul animal) sau se obţine pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrăşământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. (pr.: -re-e] – Din fr. urée.Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98URÉE s. (chim., biol.) carbamidă, carbodiamidă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeurée s. f., art. uréea, g.-d. urée, art. uréeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURÉE f. Substanţă organică incoloră, cristalizată, prezentă în sânge şi eliminată din organism prin urină şi sudoare. [G.-D. ureei; Sil. -re-e] /<fr. uréeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURÉE s.f. Substanţă organică albă, cristalizată, care se găseşte în cantităţi mici în urină, putându-se fabrica şi sintetic; carbodiamidă. [pron. -re-e, gen. -eei. / < fr. urée, cf. gr. ouron – urină].Trimis de LauraGellner, 25.06.2007. Sursa: DNURÉE s. f. substanţă organică albă, cristalizată, în cantităţi mici în urină, putându-se fabrica şi sintetic; carbodiamidă. (< fr. urée)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.