- urban
- URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ţine de oraş, privitor la oraş; orăşenesc. ♦ fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98URBÁN adj. orăşenesc, (livr.) citadin, (înv. şi reg.) târgoveţ. (Populaţie urban.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeURBÁN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeurbán adj. m., pl. urbáni; f. sg. urbánă, pl. urbáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURBÁN urbană (urbani, urbane) 1) Care ţine de urbe; propriu urbei; de oraş; orăşenesc; citadin. Construcţie urbană. Transport urban. 2) Care denotă politeţe rafinată; caracterizat prin urba-nitate. Atitudine urbană. /<fr. urbain, lat. urbanusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURBÁN, -Ă adj. 1. Referitor la oraş, din oraş; orăşenesc. 2. (fig.; despre atitudine, mod de comportare) Politicos, amabil, binecrescut. [< lat. urbanus < urbs – oraş, cf. it. urbano].Trimis de LauraGellner, 25.06.2007. Sursa: DNURBÁN, -Ă adj. 1. referitor la oraş; orăşenesc. 2. (fig.; despre atitudine, comportare) politicos, bine crescut, civilizat. (< fr. urbain, lat. urbanus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.