ungur

ÚNGUR, unguri, s.m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ.

Trimis de valeriu, 26.09.2007. Sursa: DEX '98



ÚNGUR s. maghiar.

Trimis de siveco, 27.11.2008. Sursa: Sinonime



úngur s. m., pl. únguri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÚNGUR unguri m. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria; maghiar. /<sl. ongrinu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



úngur (-ri), s.m. – Maghiar. sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s.f. (maghiară); ungurean, s.m. (român din Transilvania); ungureancă, s.f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungureşte, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s.f. (naţia ungurească); ungurism, s.n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza).

Trimis de blaurb, 18.04.2009. Sursa: DER