uluc

ULÚC, uluce, s.n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutreţul. 2. Canal de lemn sau tablă pus de-a lungul streşinii caselor, pentru a aduna şi a conduce spre burlane apa de pe acoperişuri. ♦ Canal, ţeavă pentru captarea şi scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mişcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moară) făina măcinată. 4. Scobitură, şanţ făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ULÚC s. 1. v. adăpătoare. 2. (reg.) şipot. (uluc la streaşina casei.) 3. v. scoc. 4. v. jilip. 5. nut.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ulúc s. n., pl. ulúce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ULÚ//C ulucce n. 1) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; adăpătoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperişul caselor; streaşină. 3) Canal din scânduri prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata unei mori; lăptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge făină la moară. 5) Şanţ mic făcut pe muchia unei piese de lemn pentru a se îmbina cu altă piesă. /<turc. oluk

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ulúc (-curi), s.n. – 1. Scoc, canal format din două sau trei scînduri de lemn. – 2. Ţeavă, tub la o sursă de apă. tc. uluk, oluk (Şeineanu, II, 372; Lokotsch 2132), cf. alb. ulluk (Philippide, II, 379). – Der. ulucă, s.f. (blană, dulap, scîndură groasă; gealău, ciubucar); uluci, vb. (a face caneluri); ulucit, s.n. (acţiunea de a uluci); ulucitor, s.n. (ciubucar); ulucar, s.m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus).

Trimis de blaurb, 15.04.2009. Sursa: DER