- ultimatum
- ULTIMÁTUM, ultimaturi, s.n. Comunicare cuprinzând condiţiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situaţii litigioase (litigios) de care depind relaţiile lor reciproce. [var.: (înv.) ultimát s.n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.Trimis de ana_zecheru, 23.01.2008. Sursa: DEX '98ultimátum s. n., pl. ultimátumuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficULTIMÁTUM ultimatumuri n. 1) Notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiţie definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere. 2) Decizie irevocabilă care nu admite contestare; exigenţă imperativă. /<fr. ultimatum, germ. UltimatumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXULTIMÁTUM s.n. Cerere categorică, care nu admite discuţii şi obiecţii, de a îndeplini o condiţie pusă sub ameninţarea folosirii forţei sau altor represiuni. ♦ Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. [var. ultimat s.n. / < fr. ultimatum, cf. lat. ultimus – ultimul].Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DNULTIMÁTUM s. n. cerere categorică, care nu admite discuţii şi obiecţii, de a îndeplini o condiţie pusă sub ameninţarea folosirii forţei sau altor represiuni. ♢ hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. (< fr. ultimatum, germ. Ultimatum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.