- uliţă
- ÚLIŢĂ, uliţe, s.f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraş), mărginit de o parte şi de alta de case; p. ext. stradă. ♢ expr. A bate uliţile = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oamenii care locuiesc în casele de pe uliţă (1). [pl. şi uliţi] – Din sl. ulica.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÚLIŢĂ s. v. stradă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeúliţă s. f., g.-d. art. úliţei; pl. úliţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÚLIŢ//Ă uliţăe f. 1) Drum îngust într-un sat. ♢ A bate uliţăele a umbla fără rost; a hoinări. 2) Stradă nepavată. 3) Totalitate a locuitorilor din casele aflate de-a lungul unui astfel de drum sau al unei astfel de străzi. [G.-D. uliţei /< sl. ulicaTrimis de siveco, 18.12.2007. Sursa: NODEXúliţă (-ţe), s.f. – 1. Drum. – 2. Pedeapsă înv. care consta în a biciui învinuiţii pe stradă sau în piaţă. sl. (bg., slov., rus.) ulica (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 438; Conev 81), cf. mag. utca. – Der. ulicioară, s.f. (drum îngust); ulicer, s.m. (Mold., vecin, persoană care locuieşte pe aceeaşi stradă); uliţarnic, adj. (Mold., Trans., hoinar, pribeag). ţig. sp. ulicha "drum" (Besses 165) ar putea proveni din rom.Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.