- uimă
- ÚIMĂ, uime, s.f. (pop.) Inflamaţie a ganglionilor limfatici (de la gât şi de la subsuori); scurtă. [var.: údmă s.f.] – cf. ngr. í d h m a " umflătură dureroasă ".Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÚIMĂ s. v. scurtă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÚIMĂ s. v. scrofulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeúimă s. f. (sil. ui-), g.-d. art. úimei; pl. úimeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÚIM//Ă uimăe f. pop. Inflamaţie a ganglionilor limfatici de la subsiori sau de la stinghii. /cf. ngr. idhmaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXúimă (-me), s.f. – Tumoare purulentă. – var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruţă, mămăligă, momiţă, toate cu sensul de "bolfă, ridicătură". Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati "a sustrage", cf. uimi. În general se porneşte de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă şi oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiţia var., cf. ALR, I, 113.Trimis de blaurb, 13.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.