tărâm

TĂRẤM, tărâmuri, s.n. (pop. şi fam.) 1. Ţinut, regiune, meleag. ♢ (În basme) Celălalt (sau alt) tărâm = regiune îndepărtată (subpământeană), dincolo de lumea reală, populată de fiinţe mitice. ♦ (Rar) Întindere de teren. 2. Domeniu, sferă de activitate. – cf. tc. t a r i m "locuinţă", magh. t e r e m "sală mare".

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TĂRÂM s. 1. v. loc. 2. v. domeniu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tărâm s. n., pl. tărâmuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TĂRẤM tărâmuri n. 1) pop. Teritoriu de mare întindere, având anumite caracteristici specifice (de climă, de relief, resurse economice); meleag; ţinut. ♢ Celălalt (sau alt) tărâm ţinut fantastic subpământean, locuit de fiinţe ireale. 2) Sferă de activitate; domeniu. /cf. turc. tarim, ung. terem

Trimis de siveco, 04.11.2005. Sursa: NODEX



tărîm (-muri), s.m. – 1. Regiune, meleag. – 2. Regiune îndepărtată, lumea cealaltă. – 3. Teren, domeniu. Cuvînt oriental, cf. mag. terem "salon" (Cihac, II, 532; Meyer, Türk. St., I, 45), tc. tarim (Şeineanu, II, 350; Lokotsch 2039), din arab. tarima, cf. sp. tarima. Explicaţia prin lat. terranus (Lambrior 107) nu are valoare. Ultimul sens este artificial şi înv., datorită influenţei fr. terrain.

Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER