- tăpălig
- TĂPĂLÍ//G tăpăligge n. pop. 1) Obiect de încălţăminte, de obicei grosolan şi greoi. 2) Picior cu laba mare şi lată. /cf. ung. talpallóTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
tăpălig
Look at other dictionaries:
tăpăligos — TĂPĂLIG//ÓS tăpăligosoásă (tăpăligosóşi, tăpăligosoáse) pop. 1) (despre oameni sau despre animale) Care are tăpălige; cu picioare mari. 2) (despre plante) Care are frunze late şi mari. /tăpălig + suf. tăpăligosos Trimis de siveco, 22.08.2004.… … Dicționar Român
