tălpălui

tălpălui: TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A tălpui. – Din magh. talpalni.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TĂLPĂLUÍ vb. v. pingeli, pingelui, tălpui.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tălpăluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tălpăluiésc, ímperf. 3 sg. tălpăluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tălpăluiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

tălpăluí², tălpăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a tălpui. 2. a împiedica roata carului, cu un lanţ.

Trimis de blaurb, 05.03.2007. Sursa: DAR

Игры ⚽ Поможем написать реферат

pingeli — PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălţăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX 98 PINGELÍ vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A pingeli… … Dicționar Român
talpă — TÁLPĂ, tălpi, s.f. 1. 1. Partea inferioară a labei piciorului; la om şi la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul şi pe care se sprijină corpul. ♢ expr. A o apuca la talpă sau a şi lua tălpile la spinare = a … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias