- tăbărî
- TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (înv.) A-şi aşeza tabăra; a poposi. 3. (înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ŢICHINDEAL). – Din tabără.Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRMTĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violenţă, duşmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc şi nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (înv.) A-şi aşeza tabăra; a poposi. – Din tabără.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂBĂRÎ vb. v. năpusti.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTĂBĂRÎ vb. v. cantona, obosi, osteni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetăbărî́ vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 sg. tábără, imperf. 3 sg. tăbărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tábereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TĂBĂRÎ́ tábăr intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. tăbărî asupra mâncării. ♢ tăbărî cu gura a se adresa cuiva cu o avalanşă de mustrări şi de reproşuri. 2) înv. A se aşeza cu tabăra pentru popas; a-şi face tabără. tăbărî la marginea unui râu. /Din tabărăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.