- tăbâltoc
- TĂBÂLTÓC, tăbâltoace, s. n. (reg.) Săculeţ. – Comp. ucr. tobolec.Trimis de pan111, 08.06.2004. Sursa: DLRMTĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s.n., (2) tăbâltoci, s.m. 1. s.n. (reg.) Săculeţ. 2. s.m. Om scund şi îndesat. [var.: tăbultóc s.m.] – cf. ucr. t a b o l e ć.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂBÂLTÓC s. v. săculeţ, săcuşor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetăbâltóc (om scund şi îndesat) s. m., pl. tăbâltóciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictăbâltóc (săculeţ) s. n., pl. tăbâltoáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTĂBÂLT//ÓC1 tăbâltocoáce n. Sac umplut numai pe jumătate pentru a putea fi dus în spate. /cf. sl. toboliciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTĂBÂLTÓ//C2 tăbâltocci m. pop. Persoană mică de statură şi îndesată. /cf. sl. toboliciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtăbâltóc adj. m. (reg.; fig.) scurt şi gros.Trimis de blaurb, 05.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.