- tândală
- TÂNDÁLĂ s.m. sing. Om care nu este bun de nici o treabă, care lucrează fără rost sau care îşi pierde vremea umblând de colo până colo. – Din tândăli (derivat regresiv).Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98tândálă (om care tândăleşte) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTândálă s. pr. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÂNDÁLĂ m. pop. Persoană care nu este bună de nimic; om pe care nu te poţi bizui. /v. a tândăliTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtîndálă (-le), s.f. – 1. Prostănac, gogoman, nătărău. – 2. Tip din poveştine populare. Probabil de la tînt, tont cu suf. expresiv. -ală (Pascu, suf., 238; Pascu, Arch. rom., VII, 563). Legătura cu mag. tandi "tont" (Cihac, II, 531) sau cu germ. tändeln "a zburda" (Puşcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Der. tîndăli, vb. (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, s.f. (puturoşenie). – cf. tont, trind.Trimis de blaurb, 12.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.