- tuşina
- TUŞINÁ, tuşinez, vb. I. 1. tranz. (reg.) A tunde oile pe sub pântece şi între picioarele dinapoi, pentru a uşura mulsul şi suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustaţa cuiva. 3. A tăia aţele, destrămaturile de la capetele sau de pe laturile unei ţesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranaja (la acelaşi nivel) frunzişul unor arbori sau arbuşti. – lat. *tonsionare (< tonsio).Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tuşiná vb., ind. prez. 1 sg. tuşinéz, 3 sg. şi pl. tuşineázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TUŞIN//Á tuşinaéz tranz. pop. 1) (oile) A tunde pe sub pântece şi între picioarele de dinapoi (pentru a putea mulge mai uşor şi a înlesni meilor suptul). 2) (părul, barba, mustăţile, iarba etc.) A tăia uniform scurtând şi dând un aspect îngrijit. /<lat. tonsionareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtuşiná (-néz, -át), vb. – 1. A tunde. – 2. A tunde oile. lat. tonsĭōnem "tunsoare", prin intermediul vb. *tonsĭonāre (Densusianu, rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaş rom. tuşină "tunsoare, lamă tunsă", cuvînt puţin atestat de Puşcariu 1783; Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea, Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard. tosone, fr. toison. – Der. tuşinat, adj. (tuns; tăiat); tuşinătură, s.f. (canură, partea mai scurtă a lînii).Trimis de blaurb, 12.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.